Unii

Unii nu vin cu sfaturi geniale. Nici nu se cred cei mai înţelepţi sfetnici şi nu se felicită când nimeresc să te îndrume. Nu te întreabă când nu vrei să le spui. Nu te forţează să înfrunţi temeri pe care nu eşti pregătit să le înfrunţi. Şi nici n-au răspuns la toate. Te lasă să îţi cauţi singur răspunsurile. Când ai nevoie să nu facă asta, nu vorbesc peste tine. Te ascultă. Te ascultă ca şi cum ce ai tu de spus e important, dar nu teribil de grav, merită atenţie, chiar dacă nu le va tulbura apoi gândurile, merită spus, chiar dacă asta nu va rezolva nimic. Ei sunt cei care te lasă să te descarci. Şi în faţa cărora te simţi suficient de confortabil încât să te descarci. Pentru că ei nu te judecă. Sau dacă te judecă, nu ţi-o arată. Te lasă să îţi spui povestea, dar nu se hrănesc cu povestea ta, nu o mestecă înfometaţi ca să uite de-ale lor şi nici n-o scuipă mai departe altora. Doar te ascultă. Unii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>