The Shovel is too Small, la One World, 2014

În doar 24 minute, The Shovel is too small reușește o puternică meditație cu înveliș ludic asupra conflictului de valori dintre Iugoslavia comunistă și Serbia capitalistă, dintre generația care a trăit în comunismul lui Tito și se raportează ambivalent, dacă nu de-a dreptul nostalgic la perioada respectivă și generația pentru care această perioadă reprezintă doar un capitol din manualul de istorie.

În centrul de interes al discuției stă valoarea atribuită muncii, personificată de minerul Alija Sirotanovic, care devine prototipul muncitorului-model în spațiul iugoslav, după ce reușește să depășească recordul stabilit de Stakhanov în URSS. Victoria muncitorului iugoslav în fața celui rus este asimilată unei victorii a lui Tito asupra tovarășului Stalin, astfel că momentul capătă dimensiuni legendare: numele lui Sirotanovici devine sinonim pentru erou proletar, Tito îi oferă orice recompensă își dorește, dar, conform legendei, Sirotanovici vrea doar o lopată și mai mare, că să lucreze și mai eficient, gest care întărește imaginea-simbol în conștiința colectivă.

În 1987, chipul eroului proletar ajunge pe bancnota de 2000 de dinari, de unde poate privi și azi la o lume radical schimbată față de cea pe care a reprezentat-o. Pentru persoanele mai în vârstă, pentru membrii generației muncitorilor-model, lumea lui Sirotanovici, ușor idealizată de trecerea ei printr-o memorie poetică, este o lume lipsită de griji, în care munca servea drept liant social, oamenii luptau pentru idealuri comune, iar munca în sine reprezenta o plăcere, o eliberare. Privirile nostalgice sunt încurajate și de comparația cu prezentul: tinerii, copii ai capitalismul, li se par celor în vârstă complet deconectați de orice valoare spirituală a muncii și interesați strict de partea materială.

De cealaltă parte, cei mai tineri nu știu cui îi aparține chipul de pe bancnotă. Eroii lor nu vin probabil din zona proletară, iar munca în sine nu mai reprezintă o virtute. Totuși, unii dintre ei participă la un fel de reconstituire a taberelor de muncă de pe vremuri. Alternarea imaginilor de arhivă cu cele filmate la această nouă acțiune colectivă de voluntariat au inițial gustul dulce al unei nostalgii pline de inspirație. Intervine, însă, brusc lamentarea în glumă a unuia dintre voluntari, care recunoaște că nu se aștepta ca munca să fie atât de grea și că nu ar fi participat dacă știa la ce să se aștepte. Pare o confirmare a sentinței date de vârstnici: moartea muncii ca valoare în sine.

Ritmul alert al documentarului, cu accente ludice, muzica folosită incredibil de ingenios (imnurile comuniste punctează excelent atât entuziasmul nostalgic, cât și ironia discretă din tonul regizorului) și montajul atent al imaginilor de arhivă cu cele filmate special pentru documentar compun arsenalul cu care The Shovel is too small reușește să vorbească despre dispariția unei lumi, cu tot ce a avut ea mai urât, mai frumos, mai demn, mai penibil. Este o mostră de iugo-nostalgie, dar, în același timp, și o bucățică de istorie alternativă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>