Spionându-l pe Vincent Gallo

Vincent Gallo e un dement. Dar un dement adorabil. Revin la el din când în când şi mă îndrăgostesc din nou iremediabil. Revin mai ales la discul “When” din 2001. “When” e un “Buffalo 66″ muzical. Când îl asculţi, ai senzaţia că tragi cu urechea la o conversaţie privată cu sine a lui Gallo. E ca şi cum te-ai furişat în dormitorul lui, fără ca el să ştie, iar el stă pe pat, cu chitara în braţe şi cântă fix ce-ar cânta dacă nu l-ar asculta nimeni, abandonându-se compătimirii de sine.

În “Buffalo 66″, o bijuterie indie cu accente autobiografice, pe care Vincent Gallo o scrie şi produce, acesta joacă rolul unui tânăr care iese din închisoare şi se întoarce în oraşul său natal. Aici, chiar din prima zi, răpeşte o fată pe care o prezintă părinţilor ca soţia sa. Pe parcursul filmului, Billy realizează că nu a mai rămas nimic pentru el în acel oraş şi că este la fel de pierdut cum era şi înainte să ajungă după gratii. Singura salvare pentru el ar putea veni din partea fetei pe care a răpit-o, dar, în cele din urmă, nu face nimic pentru a se agăţa de această şansă. Gallo e prezent peste tot în acest film: în regie, scenariu, coloană sonoră…Această implicare totală şi omniprezenţă o găsim şi pe “When”, pe care îl scrie, interpretează şi produce, imprimându-i aceeaşi vulnerabilitate emoţională ca şi filmului.

Sunt momente pe “When”, mai ales pe Honey Bunny, când ai senzaţia că Gallo face mişto de versurile tradiţionale ale cântecelor de dragoste, plimbându-se leneş printre clişee romantice. Inventivitata aici nu rezidă în versuri, ci în livrarea lor. Pe măsură ce Gallo cântă (rosteşte) Goodnight baby/ Sleep tight here with me/ We can lay in the bed, you and me/ And I won’t go away or leave you alone/ Sweetie-pie/ Baby/ Sleep tight/ Here with me,” pe piesa “Apple Girl” rămâi perplex gândindu-te dacă efectul este sau nu intenţionat.Dacă mă iau după ce-a făcut în cinematografie sau după aranjamentele de pe piesele mai ambiţioase de pe disc, răspund cu da. Gallo e indulgent cu sine, dar nu şi neglijent.

Vincent Gallo – Honey Bunny from vegas on Vimeo.

“I wrote this song for the girl Paris Hilton” începe cu un sample în buclă al unei note de corn, cu chitări şi tobe pe fundal. Încet, Gallo construieşte un cântec din alte sample-uri de instrumente: o chitară aici, o orgă acolo, pe care le îngrămădeşte peste nepotolita fundaţie de 3 secunde. E un aranjament la fel de greoi ca un cântec de U.S. Maple, dar asta nu-i fură nimic din frumuseţe. Serveşte cel puţin ca alegorie pentru o minte pe care o descoperim nervoasă şi chiar şubredă. Cum e prima piesă de pe album, funcţionează şi ca un avertisment că toate melodiile ce urmează sunt un pic în ilegalitate. Loop-ul mereu prezent şi instrumentaţia bogată îi pregăteşte pe ascultători pentru frumoasa călătorie prin psyche-ul fragil al lui Gallo în care te poartă următoarele melodii.

Când lipeşte o înregistrare veche de vibrafoane pe “Was”, nu melodia, ci sound-ul în sine este cel care impresionează. Acea înregistrare antică plată, palidă, aproape mută constrastează puternic cu chitara plină, bogată a lui Gallo. Nici sample-ul, nici personajul din Buffalo 66, nici Vincent Gallo, probabil, nu aparţin. Se şi le simţi nelalocul lor. Şi totuşi, tocmai din nepotrivirile astea iese o frumuseţe aparte, neechilibrată, dar imposibil de negat.

Laura: A song by Vincent Gallo from JG Winn on Vimeo.

Vincent Gallo – When from Bianca Grapes on Vimeo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>