look back, go forward

Din când în când, e bine să revii de unde-ai plecat. Să te întorci acolo unde a început totul. Să prinzi rădăcina cu toate degetele tale, ca să te asiguri că e încă acolo, că e încă puternică. Să cobori pe tulpină, ca să te asiguri că eşti pe creanga care trebuie, că nu trebuia să te caţeri pe alt ram. Să îţi înţelegi copacul. Să înţelegi cum a crescut, cum s-a dezvoltat, ce-ascunde fiecare scorbură, ce scrie pe fiecare pagină a scoarţei sale. Şi e bine să încerci să faci asta, mai ales la finalul fiecărei furtuni, care încearcă să îl doboare. Să nu te laşi păcălit de curcubeul iluzoriu care îi urmează. Citeşte copacul, vezi dacă e pregătit să facă faţă şi altor furtuni, dar şi pentru zile mai senine. Întotdeauna trebuie să pleci de la rădăcină. Rădăcina care nu se mai vede, dar suportă toată greutatea. Din când în când, e bine să fii o furnică plecată în inspecţie, plecată să examineze fiecare celulă.

Vineri m-am întors acolo unde mi-am început povestea. Sau una din poveşti. Mi-am adus aminte. Mi-am adus aminte de persoana în care am încredere cu ochii închişi, persoana care m-ar fi prins de fiecare dată când m-aş fi aruncat în gol. Mi-am amintit şi de omul cu poveştile, din experienţa căruia mi-am construit-o, zi de zi, pe-a mea, de la care am furat meserie şi am furat intuiţie şi, amintindu-mi de el, mi-am amintit că umorul ne poate salva. Indiferent în ce căcat se-ntâmplă să călcăm. M-am întors acasă. Sau, mai bine zis, în locul pe care nu mi-am imaginat niciodată că îl voi numi acasă. Culmea e că, pe vremuri, nu i-am spus niciodată aşa. Simţeam că merit mai mult, ceea ce, retrospectiv, era doar o dovadă de snobism. Acum cred că, dacă mi-aş fi asumat până la capăt circumstanţele, povestea ar fi putut să fie alta. Poate aş fi învăţat mai mult, poate aş fi lăsat mai mult în urmă, poate aş fi mai puternică azi. Numai că toate aceste “aş fi” n-au nicio valoare. Decât dacă faci lucrurile diferit data viitoare, adică dacă înveţi să îţi asumi responsabilitatea, mediul, circumstanţele, situaţia şi să părăseşti fantomele…O dată şi pentru totdeauna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>