I’m not done

Din când în când, mă laud cu ce fac la job. Nu prea des căci ce-i mult strică. Aseară am fost la 4 vernisaje şi am făcut câte o ştire la fiecare din ele. A fost una din zilele mele bune şi nu sunt multe în ultimul timp, aşa că trebuie marcate :D

Prima oprire a fost la Căminul Artei. Aici expun, începând de aseară, trei artişti. Parterul îi găzduieşte pe Marilena Cane cu al său “Relief interior” şi pe Robert Vraciu cu o expoziţie ce vibrează a energii incomode şi ritmice: “Jazz”. Pânzele lui Robert Vraciu au o muzicalitate a lor, un ritm cald şi spontan ce radiază dinspre lucrare către privitor.

Un etaj mai sus expune Constantin Daradici, un pictor care m-a impresionat prin bucuria aproape naivă cu care vede pictura, oamenii, lumea. La 64 de ani, Daradici şi-a propus să se întoarcă la cel mai pur eu al său: să fie din nou copil. Şi i-a reuşit, aşa că lucrările sale ne fac cunoştinţă cu un autor curios, spontan, plin de iubire faţă de obiectele reprezentate.

Am fugit repede către Sala Dalles, unde ne-a izbit tandreţea capotelor lui Gheorghe Ilea. Pe 56 de capote de Dacia 1300, Ilea vorbeşte de copilăria sa, de familia sa, de cotidianul perioadei comuniste, dar şi propaganda totalitară. Se exprimă cu ironie şi autoironie, cu nostalgie şi cu un umor tolerant, aproape gingaş. Subiectele debordant de variate compun simultan un autoportret implauzibil şi o savuroasă autobiografie, dar sunt şi mărturia unei epoci. Proiectul “Tronicart” face în pictură ce au reuşit să facă în film Mungiu cu “Amintiri din epoca de aur” sau Mitulescu şi al său “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”.

Am întârziat la cel de-al patrulea vernisaj, dar ne-au primit oricum cu drag cei de la Galeria Simeza. Aici puteţi admira expoziţia de grup a clasei profesorului Mircia Dumitrescu, cel care a ilustrat o mare parte din opera lui Nichita şi care i-a fost prieten apropiat poetului. Atât de apropiat, încât Nichita i-a dedicat mai bine de 30 de poezii, printre care şi un decalog foarte drag graficianului:

“Decalog pentru Mircia:
1. Să nu-ţi minţi ochii cu ochi;
2. Să nu-ţi furi realul în real;
3. Să nu te înşeli pe tine însuţi ca şi cum ai fi altul;
4. Să nu vorbeşti în numele nimănui, căci numele tău al nimănuia este;
5. Să-ţi faci chip cioplit;
6. Să-ţi faci chip din linii;
7. Să-ţi faci chip din trilul ciocârliei;
8. După ce le-ai făcut toate astea, încearcă să le-mbrăţişezi dacă poţi;
9. Îmbrăţişarea chipului cu chip sărut se numeşte;
10. Numai chipul se îmbrăţişează cu chipul, căci braţele sunt făcute pentru ararea câmpului. Amin”

A fost o zi bună. Să mai vină.
One thing I know for certain: it ain’t over. I’m not done.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>